Meniu de post pentru o masă de pomenire
De cele mai multe ori, o masă de pomenire este asociată cu sobrietatea, tăcerea și o anumită rigiditate. Dar anul acesta, pregătind această masă pentru bunica mea, am simțit nevoia să schimb puțin perspectiva.
Nu să schimb tradiția, ci să schimb starea.
Mi-am dorit o masă care să nu fie apăsătoare, ci liniștită.
Nu tristă, ci luminoasă.
O masă care să păstreze vie memoria, dar într-un mod cald.
Meniu de post pentru o masă de pomenire
Pentru că masa a căzut în post, meniul a fost complet vegetal, dar mi-am dorit să fie bogat, variat și primitor.
Aperitiv:
– zacuscă,
– sărmăluțe de orez în foi de viță,
– hummus,
– tabuleh,
– salată de năut cu avocado și castravete,
– salată de cartofi cu roșii uscate și măsline,
– bruschete cu roșii și pesto vegan.
Fel principal: iahnie de fasole cu salată de ardei copți.
Un fel simplu, tradițional, care aduce confort.
Desert: colivă şi plăcintă de mere.
Un detaliu care schimbă atmosfera
Am adăugat și pâine proaspăt coaptă. Pentru o masă de pomenire a adus: miros de acasă, căldură şi senzația de „a fi împreună”.
Uneori, astfel de mici detalii fac diferența.
Dintre toate preparatele, cele două salate au fost cele mai apreciate.
🥑 Salata de năut cu avocado și castravete
O combinație simplă, dar foarte proaspătă, pe care am vrut să o păstrez cât mai echilibrată.
Năutul aduce consistență, avocado-ul o textură cremoasă, iar castravetele echilibrează totul prin prospețime. Am ales un dressing ușor diferit, pe bază de tahini, miere, usturoi și zeamă de lămâie, care leagă ingredientele și adaugă o notă fină, ușor catifelată.
🥔 Salata de cartofi cu roșii uscate și măsline
O reinterpretare mai aromată a unei salate clasice, în care am vrut să adaug puțină profunzime.
Cartofii calzi absorb foarte bine dressingul, iar combinația de muștar, miere și oțet balsamic le dă un gust ușor dulce-acrișor, bine echilibrat. Roșiile uscate și măslinele completează salata cu note intense, care o fac mai interesantă decât varianta clasică.
Este o salată mai „așezată”, dar foarte potrivită într-un meniu de post.
Echilibrul dintre ele
Împreună, cele două salate au adus exact contrastul de care aveam nevoie:una cremoasă și fresh, cealaltă mai intensă și profundă.
Aceasta nu a fost doar o masă de pomenire. A fost o masă pregătită cu grijă, gândită cu sens şi trăită cu liniște.
Și poate, dincolo de tradiții, asta contează cel mai mult: felul în care alegem să ne amintim.
Sper ca acest meniu să inspire mese simple, luminoase și pline de recunoștință.
Foto: arhiva personală.
