Barocul sicilian în Catania

Barocul sicilian în Catania: artă, istorie și armonie în piatră neagră. Catania este unul dintre cele mai importante centre ale acestui stil.

După cutremurul din 1693 oraşul a fost reconstruit într-un stil unitar, spectaculos, care îmbină fastul baroc cu sobrietatea bazaltului vulcanic.

Barocul sicilian a apărut la începutul secolului al XVIII-lea, ca urmare a cutremurului devastator din 1693, care a distrus mare parte din sud-estul Siciliei, inclusiv Catania, Noto, Ragusa, Modica și alte orașe.

Reconstrucția acestor orașe a fost făcută aproape integral în stil baroc, dar cu particularități locale:

– perioada principală de dezvoltare: aproximativ 1700 – 1780;

– reconstrucția a fost influențată de barocul roman, dar arhitecții locali (precum Giovanni Battista Vaccarini, frații Gagliardi) au creat un stil propriu, mai teatral și ornamentat;

– caracteristică definitorie: utilizarea pietrei vulcanice negre și a contrastului cu calcarul alb, precum și sculpturile exuberante.

Patrimoniul UNESCO și barocul sicilian

Barocul sicilian din sud-estul insulei este atât de valoros încât, în anul 2002, UNESCO a înscris în patrimoniul mondial un grup de opt orașe reconstruite după cutremurul din 1693, sub denumirea: „Orașele barocului târziu din Val di Noto (sud-estul Siciliei)”.

Printre acestea se numără și Catania, alături de: Noto, Ragusa, Modica, Scicli, Caltagirone, Palazzolo Acreide, Militello in Val di Catania.

Singura particularitate față de alte orașe baroce din Sicilia (ca Noto sau Ragusa) este folosirea lavei vulcanice, care dă Cataniei acel contrast alb-negru foarte distinctiv.

Trăsături esențiale baroc sicilian în Catania

 Fațade teatrale, cu linii curbe, concave și convexe

În barocul sicilian, fațadele nu sunt plane, ci „joacă” permanent cu lumina și umbra.

Concavul și convexul alternează: zidurile se retrag și ies în față, creând mișcare vizuală.

Acest dinamism teatral dă senzația că fațada „respiră” și atrage privirea în sus, spre cer.

Coloane duble sau triple, corintice sau compozite

Sunt adesea grupate două câte două (duble) sau chiar câte trei.

Nu sunt doar elemente structurale, ci efecte scenografice, care dau ritm și monumentalitate.

Capitelurile corintice/compozite, bogat sculptate, accentuează eleganța.

Înălțimea și monumentalitatea bisericilor

Bisericile nu doar că sunt mari, dar sunt proiectate să pară și mai mari.

Verticalitatea e accentuată prin coloane suprapuse pe mai multe registre și prin turnuri.

Monumentalitatea avea și un scop: să impresioneze credincioșii și să arate puterea Bisericii după cutremurul din 1693.

Barocul sicilian în Catania este un stil teatral, dramatic și simbolic. Arhitectura devine un spectacol în sine – o combinație de forță (lava vulcanică, ziduri masive) și frumusețe (marmură albă, decorații fine).

Foto: arhiva personală.